Ce este
fertilizarea in vitro
microTESE?

1. Infertilitate masculină idiopatică: Dacă un bărbat prezintă infertilitate de cauză necunoscută, adică nu se poate identifica o cauză clară a problemei de fertilitate prin alte teste și investigații, micro-TESE poate fi recomandată pentru a obține spermă direct din țesutul testicular.
2. Azoospermie non-obstructivă: Azoospermia se referă la absența spermatozoizilor în ejaculat. În cazul azoospermiei non-obstructive, aceasta este cauzată de o producție insuficientă sau de o eliberare defectuoasă a spermatozoizilor în spermă. Micro-TESE poate fi utilizată pentru a preleva spermă direct din testicule, în cazul în care nu se găsesc spermatozoizi în ejaculat.
   
   
3. Antecedente de eșec al altor proceduri de recuperare a spermei: Dacă bărbatul a avut eșecuri anterioare în obținerea sau recuperarea spermatozoizilor prin alte metode, cum ar fi biopsia testiculară sau aspirația epididimară, micro-TESE poate fi o opțiune pentru a obține spermă cu o mai mare probabilitate de succes.
   
   
4. Prezența unei afecțiuni care afectează producția de spermă: Diverse condiții medicale, cum ar fi criptorhidismul (testicule neridicate), tulburările genetice sau leziunile testiculare, pot afecta producția de spermă. În astfel de cazuri, micro-TESE poate fi recomandată pentru a preleva spermă direct din testicule.

Este important ca necesitatea și recomandarea micro-TESE să fie evaluată și stabilită de un specialist în fertilitate masculină sau de un urolog specializat. Acești profesioniști vor analiza istoricul medical al pacientului, vor efectua investigații și teste adecvate și vor lua în considerare circumstanțele individuale pentru a determina dacă micro-TESE este o opțiune potrivită pentru bărbatul în cauză.

Infertilitatea masculină se referă la incapacitatea unui bărbat de a contribui la concepție din cauza problemelor asociate sistemului său reproducător. Aceasta poate fi cauzată de diverse condiții și factori care afectează producția, calitatea sau eliberarea spermei.

1. Scăderea numărului de spermatozoizi (oligospermie): Un număr redus de spermatozoizi în ejaculat poate limita șansele de concepție. Acest lucru poate fi cauzat de diverse afecțiuni, cum ar fi tulburările hormonale, infecțiile, varicocelul (dilatarea venelor testiculare), expunerea la substanțe chimice sau radioterapie.
2. Calitatea scăzută a spermei: Sperma poate prezenta anormalități morfologice (formă) sau motilitate redusă (capacitatea spermatozoizilor de a se deplasa). Aceste probleme pot afecta capacitatea spermatozoizilor de a ajunge la ovul și de a-l fertiliza.
3. Disfuncții erectile și ejaculatorii: Dificultăți în obținerea sau menținerea unei erecții, precum și probleme în eliberarea spermei în timpul ejaculării pot interfera cu procesul de concepție.
4. Obstrucții ale tractului reproducător: Blocarea sau obstrucția tuburilor deferente (conductele care transportă spermatozoizii din testicule către uretră) poate împiedica eliberarea spermatozoizilor în timpul ejaculării.
5. Anomalii genetice: Anumite anomalii genetice pot afecta producția sau funcționarea normală a spermatozoizilor, având impact asupra fertilității masculine.

Diagnosticarea infertilității masculine implică efectuarea unor analize de laborator pentru a evalua numărul, motilitatea și morfologia spermatozoizilor, precum și investigarea cauzelor subiacente posibile. Tratamentul infertilității masculine poate varia de la administrarea de medicamente și îmbunătățirea stilului de viață la intervenții chirurgicale sau tehnici avansate de reproducere asistată, cum ar fi fertilizarea in vitro (FIV) sau injecția intracitoplasmatică de spermă (ICSI), în funcție de cauza specifică și gravitatea infertilității masculine.

Diagnosticarea infertilității implică o serie de investigații și teste pentru a identifica cauza subiacentă a problemei. În general, procesul de diagnosticare al infertilității implică următorii pași:

1. Istoric medical și evaluarea clinică: Medicul va discuta cu cuplul pentru a obține informații detaliate despre istoricul medical, istoricul reproducerii, stilul de viață, medicamentele luate și alte posibile factori relevanți pentru fertilitate. De asemenea, se vor efectua examene fizice pentru a detecta eventualele anomalii sau probleme vizibile.
2. Analize de laborator: Acestea includ analize ale sângelui și spermei, care vor ajuta la evaluarea nivelurilor hormonale, a calității spermei și a altor parametri relevanți. La femei, analizele pot include teste pentru a evalua ovulația și sănătatea ovariană.
3. Monitorizarea ciclului menstrual: Pentru femei, monitorizarea ciclului menstrual prin intermediul graficelor bazale de temperatură și testele de ovulație poate oferi informații despre momentul optim pentru concepție și despre posibilele probleme de ovulație.
4. Imagistică și teste de diagnostic: Acestea pot include ultrasunete transvaginale, histerosalpingografie (HSG) pentru a evalua sănătatea uterului și trompelor uterine, sau alte teste specifice pentru a detecta eventuale obstrucții sau anomalii structurale.
5. Laparoscopie și histeroscopie: Aceste intervenții chirurgicale minim invazive pot fi utilizate pentru a examina direct organele reproducătoare interne, cum ar fi uterul și trompele uterine, și pentru a identifica eventualele afecțiuni, cum ar fi endometrioza sau fibroamele uterine.
6. Consultații specializate: În anumite cazuri, se poate recomanda consultarea unui specialist în fertilitate, cum ar fi un urolog sau un ginecolog specializat în fertilitate, pentru investigații și tratament suplimentar.

Diagnosticarea infertilității poate fi un proces complex și necesită o abordare individualizată în funcție de circumstanțele și nevoile fiecărui cuplu. Este important să se lucreze împreună cu un specialist în fertilitate pentru a obține o evaluare adecvată și pentru a identifica cele mai bune opțiuni de tratament în funcție de cauza specifică a infertilității.

Analiza seminală este un test de laborator care evaluează diferite aspecte ale spermei pentru a evalua fertilitatea masculină. Aceasta poate constata următoarele aspecte:

1. Numărul de spermatozoizi: Analiza seminală determină numărul total de spermatozoizi prezenți într-o cantitate specifică de spermă ejaculată. Un număr normal de spermatozoizi este considerat a fi de cel puțin 15 milioane pe mililitru de spermă.
2. Motilitatea spermatozoizilor: Aceasta măsoară capacitatea spermatozoizilor de a se deplasa în mod eficient. Spermatozoizii trebuie să aibă o motilitate adecvată pentru a se putea deplasa în trompele uterine și a ajunge la ovul în timpul fertilizării.
3. Morfologia spermatozoizilor: Analiza seminală examinează forma și structura spermatozoizilor. Spermatozoizii cu morfologie anormală pot avea dificultăți în a fertiliza un ovul.
4. Volumul de spermă: Aceasta măsoară cantitatea totală de spermă ejaculată într-un singur act sexual. Un volum normal de spermă este de aproximativ 1,5 până la 5 mililitri.
5. pH-ul spermei: Analiza seminală poate măsura nivelul de aciditate (pH) al spermei. Un pH normal al spermei este în jurul valorii de 7,2 până la 8.
6. Alte componente: Analiza seminală poate evalua și alte componente ale spermei, cum ar fi prezența celulelor albe din sânge sau a altor substanțe anormale, care pot indica infecții sau alte probleme de sănătate.

Rezultatele analizei seminale vor ajuta medicul să evalueze starea fertilității masculine și să ofere o imagine mai clară asupra potențialelor probleme sau cauze ale infertilității. Aceste rezultate pot contribui la stabilirea unui plan de tratament adecvat pentru cuplul care întâmpină dificultăți în concepție.

Procedura de extracție microscopică a spermei testiculare (Microscopic Testicular Sperm Extraction – microTESE) este o intervenție chirurgicală utilizată pentru a obține spermă din testiculele unui bărbat în cazul în care există o absență sau o producție scăzută de spermă în ejaculat. Iată cum are loc procedura:

1. Anestezie: Înainte de începerea procedurii, pacientul va primi anestezie generală sau anestezie locală pentru a nu simți durere în timpul intervenției.
2. Acces la testicule: Medicul va face o mică incizie în scrot pentru a accesa testiculele. Aceasta poate fi o incizie simplă sau mai multe incizii, în funcție de cazul particular al pacientului.
3. Identificarea tubilor seminiferi: Utilizând un microscop chirurgical de mare magnificare, medicul va căuta tubii seminiferi în testicule. Acești tubi sunt responsabili pentru producția de spermă.
4. Extracția spermatozoizilor: Folosind instrumente speciale, medicul va extrage mici fragmente din tubii seminiferi, evaluând în același timp prezența spermatozoizilor.
5. Identificarea spermatozoizilor: Fragmentele de țesut extrase vor fi examinate sub microscop pentru a identifica prezența și cantitatea de spermatozoizi. Acest proces poate necesita timp și răbdare, deoarece spermatozoizii pot fi prezenți în număr redus în cazurile de infertilitate severă.
6. Recoltarea spermatozoizilor: Dacă spermatozoizii sunt identificați și recoltați în timpul procedurii, aceștia pot fi utilizați ulterior într-un tratament de fertilizare in vitro (FIV) sau în alte proceduri de reproducere asistată.
7. Închiderea inciziilor: După ce procedura de extracție a spermei testiculare este completă, inciziile vor fi închise cu ajutorul suturilor sau cu alte metode adecvate.

Este important de menționat că procedura de microTESE este complexă și necesită o pregătire adecvată din partea medicului specialist în reproducere asistată. Riscurile și complicațiile asociate cu această intervenție chirurgicală pot include sângerare, infecție, durere și umflături postoperatorii. Medicul va oferi pacientului informații detaliate despre procedură și va răspunde la orice întrebări sau preocupări pe parcursul procesului.

Repetarea procedurii de extracție microscopică a spermei testiculare depinde de fiecare caz în parte. În general, dacă procedura a fost realizată cu succes și s-au obținut spermatozoizi viabili, nu este nevoie să se repete. Spermatozoizii recoltați pot fi utilizați în tratamentul de fertilizare in vitro (FIV) sau în alte proceduri de reproducere asistată.

Cu toate acestea, în unele situații, poate fi necesară repetarea procedurii. Acestea pot include absența sau prezența scăzută a spermatozoizilor. Dacă în timpul procedurii nu s-au identificat sau recoltat suficienți spermatozoizi viabili, medicul poate recomanda repetarea extracției microscopică a spermei testiculare pentru a încerca obținerea unei cantități mai mari de spermă. De asemenea, repetarea procedurii poate fi necesară în cazul planificării mai multor cicluri de tratament de fertilizare in vitro sau alte proceduri de reproducere asistată, pentru a avea suficienți spermatozoizi disponibili pentru fiecare ciclu.

Atunci când este posibil, orice spermă suplimentară obținută în timpul extracției de spermă testiculară ar trebui congelată pentru a-i păstra viabilitatea și a evita alte proceduri. Deși congelarea spermei poate avea unele efecte negative, experții medicali consideră că rezultatul este în general același ca atunci când se utilizează spermă nefrizată în proceduri de fertilitate, cum ar fi injectarea intracitoplasmatică a spermatozoizilor (ICSI), o formă de fertilizare in vitro în care se injectează un spermatozoid direct într-un ovul. Fertilizarea in vitro este o procedură în care un spermatozoid și un ovul sunt fertilizați în afara corpului, într-un laborator. Ovulul fertilizat este apoi plasat în uterul femeii.

Dacă procedura de microTESE trebuie repetată, de obicei este recomandat să se aștepte între șase și 12 luni, în funcție de recomandările medicului specializat în reproducere asistată.