Ce este
fertilizarea in vitro,
FIV?

În medie, poți să te aștepți ca procesul să dureze între patru și șase săptămâni. Acest lucru include perioada anterioară recoltării ovocitelor, când o persoană ia medicamente pentru fertilitate până la momentul testării pentru sarcină.

Aproximativ 5% dintre cuplurile cu probleme de infertilitate încearcă fertilizarea in vitro (FIV).

Inseminarea intrauterină (IUI) este diferită de fertilizarea in vitro (FIV) deoarece într-un procedeu de IUI, fertilizarea are loc în corpul unei persoane. Se colectează o mostră de spermă care este spălată astfel încât să rămână doar spermatozoizii de înaltă calitate. Această mostră este introdusă în uter cu ajutorul unui cateter (un tub subțire) în timpul ovulației. Această metodă ajută spermatozoizii să ajungă mai ușor la ovul în speranța că va avea loc fertilizarea.

În cazul FIV, spermatozoidul și ovulul sunt fertilizați în afara uterului (într-un laborator) și apoi plasați în uter sub formă de embrion.

IUI este mai puțin costisitoare și mai puțin invazivă decât FIV. IUI are o rată de succes mai mică per ciclu.

Iată câțiva pași comuni într-un tratament de fertilizare in vitro (FIV):

1. Stimularea ovariană: Se administrează medicamente pentru a stimula ovarele și pentru a produce mai multe ovocite (ovule) decât în mod normal. Aceasta se face prin administrarea de hormoni pentru a crește numărul de foliculi (structuri care conțin ovule) care se dezvoltă în ovare.
2. Monitorizarea și maturarea foliculilor: Prin intermediul ecografiilor și analizelor de sânge regulate, medicul monitorizează creșterea și maturarea foliculilor. Se poate ajusta doza de medicamente în funcție de răspunsul individual al pacientului.
3. Administrarea hormonului hCG: Când foliculii sunt pregătiți, se administrează un hormon numit hCG pentru a declanșa ovulația.
4. Recoltarea ovocitelor: La aproximativ 34-36 de ore după administrarea hormonului hCG, se realizează o procedură de aspirație foliculară pentru a colecta ovocitele mature. Aceasta implică inserarea unei ace subțiri prin peretele vaginal și în fiecare folicul pentru a aspira conținutul.
5. Colectarea spermei: În același timp cu recoltarea ovocitelor, se colectează și o mostră de spermă de la partenerul masculin sau se utilizează spermă donată.
6. Fertilizarea: Ovocitele mature sunt apoi fertilizate cu spermă într-un mediu de laborator. Fertilizarea poate avea loc prin fertilizare clasică (se pun în contact ovocitele cu sperma) sau prin injecția intracitoplasmatică a spermatozoizilor (ICSI), în care un singur spermatozoid este injectat direct într-un ovocit.
7. Dezvoltarea embrionilor: Ovocitele fertilizate se monitorizează în laborator pentru a observa dezvoltarea embrionară. După câteva zile, embrionii vor ajunge la stadiul de blastocist.
8. Transferul embrionilor: Embrionii de calitate superioară sunt selectați pentru a fi transferați în uterul femeii. Aceasta implică inserarea unui cateter subțire prin colul uterin și în cavitatea uterină pentru a plasa embrionii.
9. Monitorizarea sarcinii: După transferul embrionilor, se așteaptă o perioadă pentru a vedea dacă implantarea a avut succes și dacă sarcina a început. Se efectuează teste de sarcină și monitorizări ulterioare pentru a verifica evoluția sarcinii.

Pregătirea pentru un tratament de fertilizare in vitro (FIV) poate fi o etapă importantă pentru a crește șansele de succes. Iată câteva sfaturi pentru a te pregăti înainte de începerea tratamentului:

1. Consultă un specialist în fertilitate: Programarea unei consultații inițiale cu un specialist în fertilitate este primul pas în pregătirea pentru FIV. Medicul va evalua situația ta individuală, va discuta opțiunile de tratament și va răspunde la întrebările tale.
2. Stabilește un plan de tratament: Împreună cu medicul tău, veți stabili planul de tratament specific pentru FIV, care poate varia în funcție de cazul tău. Veți discuta despre medicamentele necesare, durata tratamentului și costuri.
3. Adoptă un stil de viață sănătos: Înainte de începerea FIV, este recomandat să adopți un stil de viață sănătos. Acest lucru include renunțarea la fumat, reducerea consumului de alcool și evitarea consumului excesiv de cafea sau alte băuturi cu conținut ridicat de cofeină. Asigură-te că ai o alimentație echilibrată și sănătoasă, bogată în nutrienți și vitamine.
4. Ia în considerare suplimentele prenatale: Medicul tău poate recomanda să începi să iei suplimente prenatale care conțin acid folic și alte vitamine și minerale importante pentru sănătatea ta și a potențialului copil.
5. Efectuează analize medicale: Înainte de începerea tratamentului, medicul va solicita o serie de analize medicale pentru a evalua sănătatea ta generală și pentru a identifica eventualele afecțiuni care ar putea afecta succesul tratamentului.
6. Informează-te și educă-te: Înțelegerea procesului de FIV și a pașilor implicați poate fi benefică pentru a te pregăti atât emoțional, cât și mental pentru tratament. Poți discuta cu medicul tău, poți citi materiale informative sau poți participa la sesiuni de consiliere sau grupuri de suport pentru a primi sprijin și informații suplimentare.
7. Asigură-te că ai suport emoțional: Tratamentul de FIV poate fi emoțional și solicitant. Este important să ai un sistem de suport solid, care poate include partenerul, familie, prieteni sau un grup de suport. Poți, de asemenea, să consulți un specialist în sănătate mentală sau să accesezi resurse de consiliere pentru a primi sprijin și îndrumare în timpul procesului.

Este esențial să lucrezi îndeaproape cu echipa ta medicală și să urmezi recomandările specifice pentru pregătirea pentru FIV.

Există câteva simptome ușoare pe care le poți experimenta după transferul embrionilor:

• Ușoară balonare și crampe.
• Sensibilitate la nivelul sânilor ca urmare a nivelurilor ridicate de estrogen.
• Ușoară sângerare vaginală.
• Constipație.

Multe persoane se întorc la activitățile normale imediat după procedura de prelevare a ovulelor. Cu toate acestea, nu ar trebui să conduci timp de 24 de ore după administrarea anesteziei. La aproximativ 14 zile după transferul embrionilor, vei reveni la clinică pentru un test de sarcină care implică recoltarea unei probe de sânge.

În timpul ciclului tău de FIV, vei lua medicamente hormonale injectabile pentru a stimula maturarea simultană și completă a întregului grup de ovule al ciclului respectiv. Furnizorul tău de îngrijire medicală va determina tipul de medicament, frecvența și dozele necesare pentru tratamentul tău. Aceste decizii se bazează pe vârsta ta, istoricul medical, nivelurile hormonale și răspunsul tău la ciclurile anterioare de FIV, dacă este cazul. Poți să te aștepți să administrezi medicamente de fertilitate timp de aproximativ opt până la 14 zile.

Ce medicamente sunt folosite pentru FIV?

În tratamentul de fertilizare in vitro (FIV), se utilizează mai multe tipuri de medicamente pentru a stimula producția de ovule, pentru a suprima ovulația prematură și pentru a pregăti uterul pentru transferul embrionului. Unele dintre medicamentele comune utilizate într-un ciclu de FIV includ:

1. Medicamente de stimulare ovariană: Acestea sunt medicamente hormonale utilizate pentru a stimula dezvoltarea și maturarea mai multor ovule într-un singur ciclu. Exemple de astfel de medicamente includ gonadotropinele (FSH și LH), care sunt administrate sub formă de injecții.
2. Medicamente de supresie a ovulației premature: Pentru a preveni ovulația prematură, se utilizează medicamente care inhibă producția de hormoni responsabili de ovulație, cum ar fi agonistii GnRH sau antagoniștii GnRH. Aceste medicamente sunt de obicei administrate prin injecție sau nazal.
3. Medicamente de suport endometrial: Pentru a pregăti uterul pentru transferul embrionului, se pot utiliza medicamente precum progesteronul sau estradiolul, care ajută la dezvoltarea unui strat endometrial adecvat și pregătirea uterului pentru implantare.

Fertilizarea in vitro (FIV) este un tratament complex și implică anumite riscuri. Iată câteva dintre riscurile asociate FIV:

1. Reacții adverse la medicamente: Utilizarea medicamentelor pentru stimularea ovarelor poate provoca reacții adverse precum umflarea și sensibilitatea ovariană, greață, oboseală, iritabilitate sau disconfort abdominal.
2. Supra-stimularea ovariană: În unele cazuri, medicamentele utilizate pentru stimularea ovarelor pot determina o creștere excesivă a numărului de foliculi, ceea ce poate provoca o condiție numită hiperstimulare ovariană. Aceasta poate duce la simptome precum umflarea abdominală, greață, vărsături, dificultăți de respirație sau disconfort pelvin sever. Hiperstimularea ovariană poate necesita asistență medicală și, în cazuri rare, poate fi periculoasă pentru sănătate.
3. Eșecul implantării embrionului: Chiar dacă embrionii sunt transferați în uter, există posibilitatea ca aceștia să nu se implanteze și să nu se dezvolte într-o sarcină.
4. Risc de sarcină multiplă: O altă posibilă complicare a FIV este reprezentată de riscul de sarcină multiplă. Deoarece mai mulți embrioni pot fi transferați în uter pentru a crește șansele de succes, există posibilitatea unei sarcini cu gemeni, tripleți sau chiar mai mulți copii.
5. Avort spontan: Chiar și după implantarea embrionilor, există riscul unui avort spontan în primele săptămâni de sarcină.
6. Naștere prematură și complicații legate de naștere: Sarcinile rezultate din FIV pot prezenta un risc crescut de naștere prematură și complicații asociate nașterii.

Este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre toate riscurile și posibilele complicații asociate FIV înainte de a începe tratamentul. Fiecare caz este unic, iar medicul dumneavoastră vă poate oferi informații personalizate și consiliere adecvată în funcție de situația dumneavoastră medicală.

O sarcină rezultată în urma fertilizării in vitro (FIV) nu este considerată automat o sarcină cu risc ridicat. O sarcină IVF va fi considerată cu risc ridicat dacă există o afecțiune medicală care face ca părintele gravid să prezinte un risc crescut. De exemplu, vârsta maternă înaintată, așteptarea unor sarcini multiple sau hipertensiunea arterială pot fi factori care cresc riscul.

Eficiența fertilizării in vitro (FIV) poate varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv vârsta femeii, starea de sănătate, calitatea ovulelor și spermatozoizilor, precum și experiența și abilitățile echipei medicale. În general, rata de succes a FIV poate fi influențată de următorii factori:

1. Vârsta femeii: Șansele de succes ale FIV scad odată cu înaintarea în vârstă a femeii, deoarece calitatea ovulelor scade treptat. Șansele de a rămâne însărcinată prin FIV sunt mult mai mari dacă aveți sub 35 de ani și mai mici dacă aveți peste 40 de ani.
2. Calitatea ovulelor și spermatozoizilor: Ovulele de bună calitate și spermatozoizii sănătoși cresc șansele de obținere a unei sarcini reușite.
3. Starea de sănătate generală: Problemele de sănătate, cum ar fi afecțiuni medicale sau tulburări reproductive, pot afecta eficiența FIV.
4. Experiența echipei medicale: Calitatea și experiența clinicii și a echipei medicale pot influența rezultatele FIV.

Rata de succes a FIV poate varia, iar procentul de reușită poate fi diferit în funcție de fiecare caz în parte. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre șansele dumneavoastră specifice de succes înainte de a începe tratamentul FIV.

În mod obișnuit, testul de sarcină se efectuează aproximativ 10-14 zile după transferul embrionului în cadrul procedurii de FIV. Acest interval de timp este necesar pentru ca hormonul hCG (gonadotropina corionică umană) să fie detectabil în urină sau în sânge, indicând astfel o posibilă sarcină. Este important să urmezi instrucțiunile medicului tău referitoare la momentul potrivit pentru efectuarea testului de sarcină și să discuți cu echipa medicală pentru orice întrebări sau îngrijorări legate de rezultatele testului.

Se recomanda să aștepți un ciclu menstrual complet între ciclurile de FIV. În general, se recomandă o pauză de cel puțin o lună sau două pentru a permite corpului să se recupereze fizic și emoțional înainte de a începe un nou ciclu de FIV. Această perioadă poate fi utilizată pentru evaluarea rezultatelor procedurii anterioare și pentru a discuta planul de tratament cu medicul tău. Este important să discuți cu specialistul în fertilitate care te îngrijește pentru a obține informații și recomandări specifice în cazul tău.

Datele colectate în Statele Unite sunt măsurate per procedură de recuperare a ovulului, nu per ciclu. Procentul mediu de nașteri vii per procedură de recuperare a ovulului în 2019 a fost următorul:

• Sub 35 de ani: 46,7%
• Vârsta între 35 și 37 de ani: 34,2%
• Vârsta între 38 și 40 de ani: 21,6%
• Vârsta între 41 și 42 de ani: 10,6%
• Vârsta de 43 ani și peste: 3,2%